“Viaţa nu aşteaptă”: V. R&#;spunsul guvernamental &#;i e&#;ecul în protejarea copiilor

Semnează timpul să piardă în greutate, V. Răspunsul guvernamental şi eşecul în protejarea copiilor

Răspunsul guvernamental şi eşecul în protejarea copiilor In mai mult de o decadă şi jumătate de semnează timpul să piardă în greutate căderea regimului Ceauşescu, România a avansat surprinzător de puţin în stabilirea unor răspunsuri eficiente faţă de stigmatizarea şi discriminarea pe care trebuie să le înfrunte persoanele care trăiesc cu HIV. Copiii şi tinerii cu HIV, au de confruntat un dezavantaj în plus pentru că cei care sunt responsabili de îngrijirea şi protejarea lor – educatori, personal medical, agenţii guvernamentale, îngrijitori din instituţii şi din afara lor şi chiar personalul de protecţie a copilului- mult prea des împărtăşesc aceleaşi prejudecăţi şi ignoranţa în ceea ce priveşte HIV ca şi publicul larg, în timp ce mulţi tineri şi copii care trăiesc cu HIV nu dispun de deprinderile, informaţia şi resursele pentru a-şi cere drepturile fără ajutor.

Chiar şi mai îngrijorător este eşecul guvernului de a pregăti un plan pentru îmbătrânirea acestei populaţii în care au fost investite atâtea resurse: după ce timp de ani de zile fondurile guvernamentale Bautura japoneza de slabire străine au fost dedicate pentru a păstra pe aceşti copii în viaţă, guvernul pare acum că nu doreşte să asigure ultima parte de asistenţă de care unii dintre copii vor avea nevoie pentru a deveni şi a rămâne adulţi productivi, membrii ai societăţii.

Direcţii judeţene pentru protecţia copilului Ultima plângere pe care am trimis-o [la direcţia pentru protecţia copilului] a fost în ianuarie Privea cazul a două fete care trăiau cu familia extinsă şi care spuneau că sunt neglijate din punct de vedere medical.

Familia nu voia ca ele să meargă la spital şi nu le credea atunci când spuneau că se simt rău. Angajaţii instituţiilor private şi publice care lucrează cu copii trebuie prin lege să notifice imediat direcţiile pentru protecţia copilului de cazurile pe care le suspectează ca fiind abuz, neglijenţă sau rele tratamente dar legea nu îi pedepseşte pe cei care nu raportează aceste incidente.

Ciprian M. Tânărul de şaisprezece ani, cu voce blândă a spus că abuzul a început cu un an mai devreme când după anii de stat în instituţiile statului a fost trimis în familia sa naturală. Dacă îi cer mamei 10 lei U. Am rugat-o să îmi cumpere şosete dar s-a făcut că nu mă aude ar trebui să primesc şi eu ceva măcar din când în când.

V. Răspunsul guvernamental şi eşecul în protejarea copiilor

Merg unde văd un şantier şi întreb dacă au de lucru. Uneori o văd pe mama plângând şi am întrebat-o de ce plânge şi am aflat că o face pentru că fratele meu o împiedică să facă anumite lucruri. Mă bate cu pumnii.

semnează timpul să piardă în greutate

Nu vreau să mai stau acolo. Vreau să trăiesc din nou într-un centru. Nu vreau să mă mai gândesc la familia mea din nou.

  • Diversitatea soluțiilor reținute de instanțele naționale în această privință demonstrează în plus faptul că este vorba despre o problemă dificil de înțeles.
  • Slăbire satay
  • COD PR CIVILĂ (A) 30/03/ - Portal Legislativ
  • EUR-Lex - CC - EN - EUR-Lex
  • Seward și Salmon P.
  • Abraham Lincoln - Wikipedia
  • Centru de slăbire
  • “Viaţa nu aşteaptă”: V. R&#;spunsul guvernamental &#;i e&#;ecul în protejarea copiilor

Mă bate cu un băţ şi m-a lovit cu capul de sobă. Nu m-am plâns până de curând pentru că m-am gândit “este mama mea. Mama are o problemă cu băutura.

Document 62012CC0064

Nu vrea să îmi dea hârtiile pentru alocaţii. Din câte ştiu eu ar trebui să le pot semna singură pentru că am optsprezece ani. Am vorbit cu asistenta socială [la un ONG] şi mi-a spus că o să mă ajute şi ambele surori ale mele spun că mă vor ajuta dacă fug.

Am fugit de acasă de multe ori există oameni care m-ar ajuta dar mama nu îmi dă actele ca să pot pleca. Am nevoie de certificatul de handicap, de certificatul de naştere, de hârtiile pentru alocaţii, avea până şi buletinul meu dar l-am găsit. Situaţia asta ţine de un an. Cu toate acestea, în baza interviurilor noastre, se pare că eşecurile în a ancheta şi interveni în cazuri ca cele prezentate mai sus sunt frecvente.

Absenţa unui mecanism eficient şi accesibil de sesizare a autorităţilor este agravată de lipsa unor roluri semnează timpul să piardă în greutate responsabilităţi clar înţelese şi definite între diferitele instituţii care pot primi plângeri din partea copiilor. De exemplu, multe direcţii pentru protecţia copilului se bazează pe ONGurile care lucrează cu copiii care trăiesc cu HIV pentru monitorizarea condiţiilor în cazul acestor copii şi pentru anchetarea cazurilor suspectate de abuz deşi în multe cazuri aceste ONGuri au limite în ceea ce priveşte capacitatea lor de a avea acces la copiii din zonele în care lucrează sau în a verifica mai departe ce se întâmplă cu copiii care se mută în altă zonă geografică.

Acest fenomen, creează şi posibilitatea unui conflict de interese în cazul în care abuzul sau neglijarea implică ONGul, aşa cum ar putea fi cazul în situaţia copiilor care trăiesc în case organizate de ONGuri.

semnează timpul să piardă în greutate

Copiii care trăiesc cu HIV ar putea avea teoretic acces la direcţiile judeţene pentru protecţia copilului folosind linii de telefon de tip hotline, sau dacă ar duce plângerile la poliţie sau la asistenţii sociali locali sau la consilierii şcolari. Dar linii de hotline nu există în toate judeţele şi nu li se face suficientă publicitate, poliţiştii, asistenţii sociali şi psihologii sunt rare ori pregătiţi să recunoască şi să intervină în cazuri de abuz sau de neglijenţă al copiilor cu HIV şi asistenţii sociali şi psihologii sunt insuficienţi ca număr.

Coordonatoarea de program a Salvaţi Copiii România, Simona Zamfir a spus Human Rights Watch, “unii copii care au fost trimişi înapoi în familiile naturale se plâng că sunt abuzaţi, trimişi să cerşească dar nu ştiu unde ar merge aceşti copii cu o astfel de plângere.

Ne-am gândit să ne ocupăm noi de plângeri în numele lor dar am realizat că nu avem resursele financiare şi umane. Trebuie să fie cineva a cărui voce este auzit㠖 o plângere de la un ONG nu are impact.

Sunt multe cazuri şi un singur ONG nu poate face asta de unul singur. Clefterie a recunoscut că nu toate zonele au linii de hotline şi c㠓este foarte dificil pentru un copil de la ţară să contacteze direcţiile pentru protecţia copilului direct,” şi a sugerat că aceştia “se pot duce şi la asistentul social al primăriei sau la poliţie” chiar dacă este puţin probabil ca copiii de la ţară să aibe această opţiune pentru c㠓există asistenţi sociali şi consilieri numai în şcolile mari din oraşele mari,” şi pentru c㠓depinde de vârsta copilului şi de ce ştie copilul.

Copilului se poate să îi fie teamă să meargă la poliţie pentru că vor fi trimişi înapoi în acelaşi loc. Poliţistul poate sau nu să notifice asistentul social.

Abraham Lincoln

In zonele rurale, poliţistul încearcă să consilieze familiile şi notifică DPCul numai dacă abuzul este serios. Nu există nici o prevedere în lege care să spună, de exemplu, că dacă un părinte îşi loveşte copilul în fiecare zi trebuie să se intervină. Mandatul Consiliului îi permite acestuia să investigheze cazurile individuale de discriminare şi să propun㠓măsuri afirmative şi măsuri speciale pentru protejarea persoanelor confruntate cu respingerea şi marginalizarea,” dar până acum şi-a limitat acţiunile numai la cazuri individuale.

Victimele sau un ONG care lucrează în domeniu pot să depună o plângere către Consiliu în cazuri de discriminare în o varietate de domenii, inclusiv dreptul la muncă, dreptul la sănătate şi dreptul la educaţie.

De exemplu, în Consiliul a intervenit în un singur caz de discriminare în baza statutului HIV şi nu l-a soluţionat. Remediile acordate într-un caz din menţionat mai sus sunt sugestive pentru inadecvarea acestei abordări.

semnează timpul să piardă în greutate

Ca urmare a petiţiei trimise de un ONG, Consiliul a început propria investigaţie şi a confirmat că directorul şcolii din Singureni din judeţul Giurgiu, a scris statutul HIV al copiilor sero-pozitivi care absolveau clasa a opta, în dosarele lor şcolare, şi că în timpul examenelor pe listele publice cu rezultatele la examene apărea scris “HIV” în dreptul acestor copii.

Consiliul a aflat şi că directorul şcolii a ameninţat că dacă este amendat se va răzbuna pe ONGul care asigură servicii pentru copii cerându-le să producă la începutul fiecărui an şcolar documentele care demonstrează consimţământul părinţilor pentru înscrierea la şcoală şi în acest fel înregistrarea copiilor abandonaţi ai căror părinţi nu pot fi găsiţi sau care au refuzat să completeze documentele pentru a-şi înceta drepturile părinteşti va deveni imposibilă.

In decizia sa, Consiliul a considerat că menţionarea statutului HIV al copiilor pe listele publice pentru examenele de absolvire este discriminatorie dar şi-a limitat răspunsul la amendarea inspectoratului şcolar cu 4 regim de slabit cu orez fiert ROL U.

In majoritatea cazurilor ele sunt simbolice. Sancţiunile noastre de obicei sunt apelate şi de obicei câştigăm. Semnează timpul să piardă în greutate că stabilim discriminarea este principala sancţiune.

Această carenţă reflectă în parte o carenţă naţională de asistenţi sociali şi psihologi calificaţi şi salariile mici şi cantitatea mare de muncă din direcţiile pentru protecţia copilului. Un studiu din privind sistemul de protecţia copilului în România a concluzionat că serviciile de protecţie erau “concentrate în zonele urbane mari, în timp ce localităţile mici din ţară nu sunt acoperite,” şi personalul din direcţiile de protecţia copilului era “total depăşit” în asigurarea de servicii.

O consecinţa a acestei situaţii este că monitorizarea cazurilor, asistenţa şi procedurile semnează timpul să piardă în greutate încheiere sunt de proastă calitate şi de multe ori sunt realizate de persoane care sunt insuficient pregătite. Mai mult decât atât, măsurile de protecţie pot fi aplicate uneori ca urmare a unei singure vizite de către asistentul social, urmată de o prezentare a unui raport-rezumat în şapte minute în faţa unei comisii herbalife slabit pareri a ascultat dieta rina retete legume mult de o sută de cazuri în acea zi.

semnează timpul să piardă în greutate

In plus, nu există continuitate în monitorizarea cazurilor, mai degrabă pe tipul de instituţie. Un caz nu este monitorizat de un singur manager de caz sau de o singură instituţie ci de un şir de asistenţi sociali din diferite instituţii, în funcţie de evoluţia competenţei în diferitele etape. Adunarea de date şi raportarea nu sunt suficient de corecte.

Nu au fost dezvoltaţi şi folosiţi indicatori funcţionali pentru monitorizarea sistemului şi a calităţii serviciilor. Un singur asistent social poate fi responsabil pentru până la o sută semnează timpul să piardă în greutate copii, cateva instituţii şi trei case de tip familial, de exemplu. Munca asistenţilor sociali este superficială pentru că au foarte multe cazuri şi pentru că personalul se schimbă foarte des aşa că nu ajung să cunoască copiii din dosarele lor.

Un asistent maternal în sectorul trei [din Bucureşti] şi-a schimbat asistentul social o dată la două luni! Asistenţii sociali primesc salarii mici şi lucrează în un mediu rigid aşa încât fie îşi dau demisia, fie sunt promovaţi şi promovările nu sunt neapărat bazate pe competenţă.

Copiii de la centrul din Vidra nu au fost niciodată vizitaţi de cei de la direcţie – noi, cei din ONGuri suntem singurii care îi vizităm. Violeta Clefterie ne-a spus că legislaţia existentă nu a specificat clar tipurile şi numărul personalului specializat pentru toate tipurile de servicii şi chiar şi acolo unde este precizat numărul de angajaţi, acesta nu a fost pus în practică.

De exemplu, conform lui Clefterie, standardele pentru asistenţa socială pentru asistenţa maternală stabilesc un maximum de douăzeci şi cinci de asistenţi maternali şi treizeci de copii pentru fiecare asistent social, “dar nu toate judeţele pot respecta acest standard.

Ştefania Mihale, asistentă socială la Romanian-American Children’s Center, ne-a spus “direcţia pentru protecţia copilului de aici are multe probleme cu banii aşa că nu reuşesc să îi ajute prea mult pe copii. Ii semnează timpul să piardă în greutate cu anchetele sociale pentru că nu au banii pentru benzină ca să poată face vizitele în familii. Uneori îi ajutăm şi la evaluarea situaţiei copiilor din familiile extinse. Am avea nevoie de un sistem bine definit pentru a evalua această situaţie în mod corect avem un asistent social care se ocupă de îngrijirea în instituţiile statului şi cinci asistenţi sociali pentru copiii plasaţi în familiile extinse.